Maxim de rezultat cu minim de efort
Am stat de vorba la 6tv cu Ada Epistatu, si chiar daca tema era “Maxim de rezultat cu minim de efort”, bineinteles ca am profitat sa vorbim de toate si sa ma joc un pic cu filozofia 🙂
Am stat de vorba la 6tv cu Ada Epistatu, si chiar daca tema era “Maxim de rezultat cu minim de efort”, bineinteles ca am profitat sa vorbim de toate si sa ma joc un pic cu filozofia 🙂
Emisiune “Este Posibil”, 5/11/2016, cu Gabriel Salma si Vasile Paun, despre Energie si Vitalitate
“I would say that anyone who acts without paying attention to what he is doing is wasting his life. I’d go as far as to say that life is denied by lack of attention, whether it be to cleaning windows or trying to write a masterpiece.” Nadia Boulanger *
Ati auzit vreodata “Besame mucho”? Bineinteles ca ati auzit-o: e una dintre melodiile cele mai celebre din lume si, se pare, cea mai inregistrata din toate vremurile.
Desigur stiti si cuvintele: “Besame, besame mucho, como si fuera esta noche la ultima vez…” si implicit, senzatia de senzualitate si pasiune pe care o sugereaza: intr-adevar, cum ati face dragoste cu cineva la care tineti, daca ati sti ca ar putea sa fie ultima data?
Un aspect interesant legat de melodia aceasta – care in schimb nu este cunoscut de toti – este ca atat textul cat si muzica au fost scrise in 1940 de Consuelo Velasquez, o pustoaica mexicana de nici 16 ani la vremea respectiva si care – dupa declaratiile ei – inca nu sarutase vreun barbat… Cand se spune cat de puternice pot fi arta si imaginatia…
Oricum, cred ca merita discutat putin pe tema asta. Da, suntem cu totii de acord ca atunci cand stim ca o anumita experienta – din diferite motive – devine rara, limitata sau chiar unica, dintr-o data se transforma in ceva pretios care merita toata atentia noastra si de care incercam sa ne bucuram cu toata intensitatea posibila.
Si asta chiar daca e vorba de ceva aparent extrem de banal: daca, datorita unui accident de masina v-ati gasit blocati cu picioarele in gips, cu cat dor v-ati gandi la vremurile frumoase in care puteati sa mergeti? Si daca, dupa luni de zile de stat in casa si o perioada grea de reeducare, ati fi in stare sa iesiti si sa faceti o mica plimbare, cat de fantastica ar fi senzatia de a fi din nou pe picioare? Cat v-ati bucura de experienta? Cat de minunat vi s-ar parea orasul? Cu cata placere v-ati uita la orice detaliu?
Toate acestea se datoreaza bineinteles unui simplu principiu psihologic prin care mintea noastra are tendinta de a nu pretui prea mult ceea ce avem la indemana, de a-l considera de fapt un fel de “drept” si de a da mai multa valoare la ceea ce nu avem. Asa ca de multe ori e nevoie de o pierdere – sau de constientizarea posibilitatii unei pierderi – pentru a intelege cat de pretios este orice lucru pe care noi il consideram firesc.
De fapt, in societatea noastra opulenta, traim un adevarat paradox: avem din ce in ce mai multe bunuri si experiente dar, fiindca le consideram banale si normale, nu ne mai ofera nici o bucurie.
Numai doua dintre multe exemple posibile:
– cand eram copil, capsune si cirese se mancau in mai, struguri in septembrie, portocale in decembrie, samd, iar in fiecare an cand tata aducea fructele noi acasa, asta era o sursa de bucurie pentru toata familia; inca imi amintesc cu cata pofta asteptam sa vina luna mai sa prindem prima muscatura de capsuni. Acum pot sa merg in supermarket si pot sa iau orice fruct vreau in orice perioada a anului. Mda, foarte comod, dar…unde mai este bucuria?
– azi, oriunde mergem, suntem inconjurati de muzica: in teatre, discoteci si baruri evident, dar si in magazine, metrou, pe strada, acasa,… mereu e un radio, un televizor, un casetofon… si daca nu este avem iPod cu casti. Nu reusim sa concepem o lume fara muzica. Si totusi… pana acum o suta de ani nu era asa. Lumea era tacuta. Reusiti sa va imaginati? Daca cineva vroia sa asculte muzica, trebuia sa fie cineva care o canta. Cine nu locuia in oras putea sa stea luni, ani de zile fara sa asculte nici o melodie, in afara vreunui cantec, duminica la slujba.
Puteti sa va inchipuiti ce efect ar fi avut asupra unui om simplul fapt de a asculta o simfonie sau o opera? Ce experienta fantastica si unica, stiind in plus ca oricum acel moment se va pierde pentru ca nu se poate fixa si va exista numai in amintiri? Cu cata atentie si concentrare ati asculta fiecare nota?
(imi vine in minte, ca fapt divers, ca Wagner a primit partitura de la Simfonia a Noua lui Beethoven cand avea 20 de ani si a reusit in sfirsit s-o asculte cand a avut 40… )
Ceea ce este interesant in toata discutia asta este ca ceea ce se schimba nu este experienta in sine (sa fie vorba de sex, de muzica, de mancare, samd), ci numai perceptia noastra; asta inseamna ca pentru a trai o experienta fantastica, plina de bucurie si pasiune, nu este nevoie de o experienta anume, ci de o simpla schimbare de perceptie: adica, ajunge sa dorim sa fie asa, ajunge sa dam toata atentia momentului prezent!
Stiu, traim intr-o societate in care avem de toate, telefonul suna intr-una, mii si mii de treburi zilnice mai mult sau mai putin importante se lupta pentru a atrage atentia noastra, mesajele publicitare tipa intr-una “Uita-te la mine”, iar mintea noastra e mereu ocupata cu “altceva”, mereu avem senzatia ca fericirea este “in alta parte”, cu rezultatul de a fi mereu intr-o stare de apatie si plictiseala.
Mobilul este exemplul perfect pentru a ilustra aceasta distragere permanenta a atentiei, de a pretui mai mult un posibil “altceva” decat situatia prezenta: de cate ori vi s-a intamplat sa iesiti cu prietenii, iar apoi mereu cineva din gasca vorbeste la mobil cu “altcineva”?
Cineva a scris ca raiul este aici si acum si daca nu ni se pare, asta se datoreaza faptului ca nu suntem niciodata intr-adevar aici si acum; si numai cand circumstantele ne-o impun reusim sa constientizam cat de pretios este fiecare lucru, fiecare moment pe care il traim si pe care tot il neglijam prin lipsa noastra de atentie.
Am scris in alta parte ca atunci cand concentram atentia noastra asupra unui lucru ii dam puterea, iar cand oferim atentie cuiva ii ridicam nivelul de energie (de fapt orice ritual magic nu este decat o metoda pentru a concentra atentia); si, tocmai pentru ca ridica energia si o directioneaza, atentia poate fi forta cea mai mare din Univers, de care depinde in sfirsit realitatea noastra perceputa.
Asadar, data urmatoare cand facem dragoste, mancam ceva, ne jucam cu copilul, stam de vorba cu cineva, ne uitam la ceva, ne plimbam sau pur si simplu “stam”, de ce nu incercam sa-l facem “como si fuera esta noche la ultima vez”?
Daca reusim asa ceva, inseamna ca am mai facut un pas – mare, de data asta – spre intelegerea magiei.
Un salut,
Bruno – www.brunomedicina.com
* “As spune ca cineva care actioneaza fara a pune atentie in ceea ce face isi iroseste viata. As merge chiar mai departe si as spune ca insasi viata este negata de lipsa de atentie,indiferent ca vorbim de a a curata ferestra sau de incercarea de a crea o capodopera.”… Nadia Boulanger
Nota: Nadia Boulanger, chiar daca putin cunoscuta publicului larg, este fara indoiala una dintre femeile cele mai extraordinare din secolul trecut. Pentru cine vrea sa afle mai multe: Click aici.
Publicat pe http://www.kudika.ro/articol/expertii-kudika/6574/Ce-este-mai-puternic-si-pretios-in-Univers.html
V-ar placea sa aveti un portofel in care s-ar materializa 2, 3, 10 euro, de fiecare data cand daruiti unul cuiva? Ar fi chiar un portofel magic, nu? Daca ati avea asa ceva, ati mai fi atat de reticenti in a dona bani, sau dimpotriva ati folosi orice ocazie de a o face, stiind ca asta s-ar transforma de fapt intr-un castig?
Acest portofel exista, si mareste ceva mult mai important decat banii, ceva fata de care banii sunt de fapt numai un simplu simbol… dar mai bine sa analizam problema in ordine.
—
In orice librarie, se pot gasi carti cu tot felul de ritualuri magice si vraji, carti care in trecutul nu prea indepartat ne-ar fi condus direct pe rug. Vraji si ritualuri care intr-un timp erau revelate de la maestru la ucenic numai dupa ani de studiu si disciplina sunt acum la dispozitia tuturor, si au toate aceeasi carateristica: daca le incercam, asa cum sunt, nu functioneaza!
(din fericire, adaug eu: spre binele nostru, exista un mecanism de protectie care impiedica atingerea unor puteri pana cand nu vom avea o maturitate spirituala suficienta astfel incat sa le folosim numai cu intentii pozitive. Ganditi-va un moment cum ar fi lumea daca fiecare om ar putea sa isi indeplineasca dorintele cele mai tampite cu un simplu ritual…)
Oricum, in afara de asta, motivul pentru care ritualurile nu au succes este ca ele sunt numai un fel de intrerupator care activeaza energia celui care le face, care la randul ei se va conecta cu energii de nivel superior si le va pune in miscare. Asadar a pune la cale un ritual fara a tine cont de energia din spate este la fel cu a construi o masina fara sa tii cont de motor sau o cutie in forma de computer fara sa bagi componentele inauntru.
Dar…cand vorbim de “energie”, ce vrem sa spunem de fapt?
Energia e un cuvant extrem de ambiguu, foarte folosit de tot felul de sectanti si fanatici new-age, unde fiecare pune semnificatia pe sensul care ii place.
In plus, fiind un cuvant “stiintific”, pare bun de folosit pentru a justifica orice, dar de fapt inseamna numai capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic.
Totusi, ceea ce putini stiu este ca acest cuvant, “energie”, este folosit in sensul actual numai de putin timp, din secolul XIX, dupa descoperirea legilor termodinamicii si de conservare a energiei (“nimic nu se creeaza, nimic nu se distruge, totul se transforma”) si, din pacate, folosirea lui pentru mecanismele mentale nu prea functioneaza. De fapt energia, cand este aplicata la om, este pur si simplu paradoxala, si are legatura mai mult cu semnificatia de “energie” din punct de vedere al filozofiei grecesti.
Nu e loc aici pentru a aprofunda, dar merita sa fie mentionat ca in metafizica lui Aristotel se defineste energia (energheia) ca o actiune (kinesis) prin care se manifesta pe plan material ceva care exista numai pe plan potential (dynamos); in acest sens, fiecare fiinta contine o anumita potentialitate care asteapta sa se exprime (entelecheia), si fiecare fiinta este o combinatie de potentialitate si exprimare, in afara de D-zeu, care este exprimarea totala si energie pura.
Deci, raportat la noi conceptul de energie are mai putina legatura cu definitia stiintifica si mai mult cu cea filozofica.
Ganditi-va de exemplu la energie din punct de vedere fizic: toata lumea stie ce inseamna “sa te simti plin de energie” sau sa fii “complet lipsit de energie”, pe de alta parte, asta are putina legatura cu ceva masurabil: la un moment dat, daca cantarim 150 de kg si stam toata ziua in pat, ar trebui sa fim plini de energie, pe cand de fapt e chiar contrariul.
(apropo de energia fizica personala: nu este asta locul pentru a infrunta problema dar…. e de necrezut cum lumea isi otraveste trupul si mintea cu tot felul de porcarii si apoi se plange ca nivelul energetic e scazut. Astfel daca beti, fumati si mancati aiurea, ma cam indoiesc ca vrajile voastre vor avea vreun efect…. dar mai vorbim despre asta)
Astfel, “energia” este mai mult o senzatie foarte subiectiva despre posibilitatea de a face un anumit lucru si de a obtine un anumit rezultat.
Asta valoreaza si mai mult pe plan psihic: din acest punct de vedere, lucrurile sunt si mai ciudate si paradoxale.
Ganditi-va un moment: cum va simtiti daca cineva va face un compliment? Daca primiti priviri de admiratie? Si daca cineva va critica? Daca va descurajeaza?
Se schimba senzatia de energie?
Daca in acest moment sunteti oarecum deprimati, cum v-ati simti daca ati primi vestea ca ati castigat un milion de euro? Sau daca primiti o promovare la locul de munca? Sau daca vi se spune ca ati fost concediati din cauza incapacitatii?
Si cum ne simtim cand gasim un partener nou? Sau cand muncim mult pentru un obiectiv care ne entuziasmeaza?
Sau, viceversa, cand se pare ca nu ne intelegem cu nimeni, si ne simtim blocati intr-o activitate care nu ne place?
Percepeti cum toate acestea se refera de fapt la nivele de energie diferite, subiectiv percepute?
Dar in cazul asta, faptul ca sa ne simtim “energizati” fiind ceva extrem de placut, nu cumva alergam dupa bani, sex, succes, numai pentru a simti aceasta senzatie de “energie”?
Nu cumva “energia” – in sensul de perceptie, de a fi in stare a manifesta o potentialitate – este de fapt singurul lucru care intr-adevar conteaza? Obiectivul nostru definitoriu?
Exista o multime de tehnici pentru a ridica nivelul energetic personal, si – independent de mediul istoric-cultural in care s-au dezvoltat – au toate in comun acelasi lucru: conectarea cu o energie de nivel superior (pe care putem s-o numim cum vrem: D-zeu, Kundalini, Prana, Ki, Tao,…) si alinierea cu directia ei.
(Nota: stiu ca poate parea ciudat punctul asta de vedere, dar cand va duceti la biserica si va rugati, exact asta faceti: conectarea si alinierea)
Exista un alt mod de a obtine oarecum energia: furand-o de la altcineva: cand NOI criticam pe cineva, vrem sa avem ultimul cuvant intr-o discutie, ne laudam intr-un fel incat sa facem pe ceilalti sa se simta prost, cand vrem cu orice pret sa atragem atentia,… ei bine, ar trebui sa fim constienti ca o facem numai pentru a primi un pic de energie, chiar daca in cazul asta o obtinem cu pretul energiei celorlalti.
Acestea fiind spuse, propun sa incercam sa stabilim niste baze:
-Nici o actiune – “magica” sau nu – nu va avea niciun rezultat daca nu exista energia din spate
-Fiecare dintre noi alearga dupa o multime de lucruri – bani, obiecte, sex, realizari – dar ceea ce vrea de fapt este senzatia de “energie” la care se conecteaza
-Putem in orice moment sa obtinem energie – in cantitate limitata si pe termen scurt – furand-o de la altcineva (prin critica, jignire, descurajare,…)
-Putem sa obtinem energia intr-un fel mai sanatos cu una dintre tehnicile mai cunoscute de conectare si aliniere cu sursa infinita de energie de nivel superior, independent de cum o concepem
Exista totusi o metoda extrem de simpla de a ridica propriul nivel energetic, o metoda foarte bine cunoscuta de orice religie, care are legatura cu natura paradoxala a energiei, si care se leaga de portofelul nostru magic care inmulteste bani (care, cum am zis, nu sunt decat un simbol al energiei…): sa oferim energia celorlalti!
Si daca am definit energia ca perceptia potentialitatilor, iata ca “a oferi energia noastra” nu inseamna altceva decat a directiona atentia celorlati asupra potentialitatilor acestora, si asta se poate face cu mijloace extrem de simple: cu un compliment, un ajutor, o vorba buna, o incurajare, un simplu zambet.
Asta va crea in noi o deschidere spre sursa infinita a energiei, care ne va compensa PE LOC. Incercati, si verificati ce se intampla.
(apropo: “entuziasm” este tot un cuvant grecesc, care vine de la “en theos”, D-zeul din interiorul nostru. Asadar daca “declansam entuziasmul” sa stiti ca de fapt ajutam lumea sa se conecteze cu D-zeu. Vedeti cum totul se leaga?)
Deci, in loc de a ne gandi la ritualuri misterioase si la vraji in interes personal, care oricum nu vor functiona, de ce sa nu trecem in etapa urmatoare, mai exact sa incercam a ridica nivelul nostru energetic?
Si asta, desi paradoxal, o putem face folosind – in felul cel mai egoist…- portofelul nostru energetic; incercand in orice moment sa ridicam nivelul energetic al lumii care ne inconjoara.
Nu e nevoie de mult: un compliment, un zambet, concentrarea atentiei asupra unui lucru pozitiv, o incurajare,… poate vom descoperi ca niste lucruri asa de simple au un efect mai eficient decat 10 sedinte de meditatie yoga, si cat de putin e necesar sa ne facem viata mai buna.
Si… poate asta ne va ajuta sa descoperim care este adevarata magie.
Un salut
Bruno
Vechea vorba “Mens Sana in Corpore Sano” este inca valabila. Degeaba ne chinuim sa obtinem performante intelectuale si in afaceri, daca partea noastra fizica nu este tinuta sub control.
Daca reusim sa vedem exercitiul fizic ca pe un cadou pe care il facem trupului nostru, si nu ca un efort in plus, ne vom simti spectaculos intr-un mod cat se poate de vizibil.
Omul este un sistem cu niste potentialitati fantastice pe care le putem exprima numai prin actiune, dar pentru asta avem nevoie de energie.
Un pilot de Formula 1, pentru a fi competitiv pe pista, are nevoie de o pregatire formidabila, de un antrenament neintrerupt si de o atentie constanta la conditia sa psihofizica. Dar putem fi siguri ca si cel mai bun pilot din lume nu va avea rezultate remarcabile daca masina lui este neglijata, motorul este murdar si combustibilul de proasta calitate.
Vrei sa slabesti? Sa ai un trup fantastic? Nici o problema!
Ai la dispozitie mii de carti, mii de antrenori, mii de articole, emisiuni, dezbateri, unde medici, experti, nutritionisti, traineri isi dau cu parere despre cel mai bun regim sau cel mai eficient antrenament. Sa nu vorbim de oferta produselor pentru slabit: nu trece ziua fara sa nu iasa pe piata vreun produs miraculos, care ne garanteaza rezultatele cele mai fantastice fara nici un efort.
Deci, de ce mai exista persoane supraponderale?